RetroSouls. Acesta este numele echipei care a realizat AlterEgo. Un nume care redă esenţa pasiunii pentru jocurile în care grafica “pixelată” combinată cu un gameplay de calitate constituie ingredientele potrivite pentru distracţie. RetroSouls, conform site-ului propriu, este o echipă din Altay, Rusia, alcătuită dintr-o singură persoană, Denis Grachev. Aşa cum sugerează şi numele echipei, aceasta se ocupă cu crearea de jocuri în stil retro sau de remake-uri.
      Ultima creaţie a RetroSouls este Alter Ego (fără nicio legătură cu alte jocuri care poartă acelaşi nume, precum RPG-ul din 1986 al celor de la Activision sau recentul adventure al celor de la Future Games), un platformer/puzzle destul de interesant care aminteşte de epoca jocurilor pentru NES, şi în care obiectivul fiecărui nivel este colectarea unor dreptunghiuri cu ajutorul unui “erou” şi a alter-egoului său fantomatic. Atunci când eroul se mişcă, alter-egoul (sau “geamănul” aşa cum îl mai numeşte Grachev) copiază mişcările, dar în oglindă, fie pe verticală fie pe orizontală, în funţie de designul nivelului. Cele două personaje îşi pot schimba între ele poziţia, interschimbările fiind însă limitate pentru fiecare nivel. AlterEgo poate rula pe PC, pe ZX-Spectrum cât şi pe NES.
      Aşa cum spuneam, scopul fiecărui nivel îl reprezintă colectarea tuturor dreptunghiurilor folosind fie eroul fie alter ego-ul său, precum şi un număr limitat de schimbări de poziţie între aceştia. Există patru tipuri de astfel de dreptunghiuri. Dreptunghiurile mov trebuiesc colectate de eroul principal şi nu au niciun efect asupra personajelor. Cele albastre pot fi colecate doar de alter ego, fiind necesare în acest scop mişcări ale eroului principal care să provoace deplasarea geamănului său către ele. Dreptunghiurile galbene, colectate doar de eroul principal, au ca efect shimbarea direcţiei în care alter-egoul efectuează mişcările în oglindă: dacă până la colectarea unui dreptunghi galben el se mişca pe orizontală să spunem, după un astfel de eveniment el se va mişca pe verticală. În fine, dreptunghiurile roşii, care apar mai rar, cu precădere în ultimele nivele, pot fi colectate doar în timpul unei interschimbări de poziţie între erou şi alter-egoul său. În fiecare nivel există şi personaje “negative” care trebuiesc evitate, coliziunea cu unul dintre acestea provocând sfârşitul jocului.
      Jocul este aşadar în bună parte un puzzle, dar se poate spune că elementele de platformer predomină, deşi săriturile, atât de specifice acestui gen de jocuri, lipsesc cu desăvârşire în Alter Ego.
      Cele 40 de nivele prezente în Alter Ego nu oferă o adevărată provocare sub aspectul dificultăţii, cu câteva excepţii situate în a doua parte a jocului. Gameplayul nu suferă însă foarte mult din acest motiv, garantând porţia de distracţie specifică pentru un astfel de joc. De notat faptul că odată parcurs, un nivel oferă jucătorului accesul la toate nivelele precedente plus următorul, nefiind necesară reluarea jocului de la primul nivel. Grafica, deşi specifică epocii jocurilor pe 8 biţi pentru NES, reuşeşte să încânte privirea mai ales prin alegerea potrivită a culorilor, dar şi prin desingul nivelurilor. Lasă însă puţin de dorit la capitolul diversitate, nivelurile nefiind prea diferite din punct de vedere grafic. Muzica din AlterEgo, deşi nu iese cu nimic în evidenţă, se potriveşte ca o mănuşă, contribuind la “feelingul” pozitiv pe care eu unul l-am resimţit pe deplin butonând acest joc.
      Per ansamblu, AlterEgo este un joc drăguţ care îmbină cu succes genurile platformer şi puzzle, reuşind totodată să recreeze atmosfera specifică unui joc din perioada anilor ’80, sub toate aspectele, de la gameplay la grafică şi sunet.